Cum a început totul

La prima ediţie a Cupei Mondiale, România a fost prezentă. Şi asta va rămâne în istoria de aur a fotbalului. Indiferent câte calificări se vor mai rata.

În 1930, Regele Carol al II-lea intervenea pe la fabricile din acea vreme ca 20 de flăcăi să fie învoiţi, fiindcă aveau ceva important de făcut pentru ţară. Şi anume să intre în istorie pe undeva prin Uruguay, ţară de care pe acea vreme nici nu se auzise pe la noi. România a participat la prima Cupă Mondială de Fotbal. Jules Rimet omul care a inventat competiţia i-a invitat pe români. Aceste amănunte se cam ştiu. Sau poate nu. Românii au călătorit cu celebrul de acum vapor Conte Verde timp de două săptămâni. Ăsta da cantonament! Ce a fost în 1930 în Uruguay, aşa mai pe scurt? Păi ai noştri n-au câştigat grupa, dar nici nu s-au făcut de râs. Au câştigat 3-1 cu Peru unde s-a consemnat prima eliminare a unui jucător la Mondial. E vorba de un peruan. Şi tot la acel meci s-a stabilit recordul negativ de asistenţă la un meci la Cupa Mondială, valabil şi astăzi. Spectatori oficiali: 2459. Din declaraţiile consemnate în presă? Maxim 300 de oameni. Şi au pierdut 0-4 cu Uruguay, gazda şi viitoarea campioană mondială, prima din istorie.

Încă ceva care astăzi e de neînchipuit. La două meciuri din altă grupă, Argentina – Franţa şi Argentina – Mexic, arbitru asistent a fost antrenorul nostru Constantin Rădulescu. Asta pentru că România nu avea meci, iar uruguaienii aveau puţini oameni care să ştie aşa bine regulamentul FIFA.

Foto: mingi pe reprize: Argentina(R1) Uruguay (R2)

Mingea folosită la finala din 1930 arăta cam aşa. Departe de cum arată Jabulani-ul de astăzi. Dar orgoliile erau mari şi atunci. De frică să nu fie păcăliţi şi să se joace cu o minge cu care nu erau obişnuiţi, argentinienii au venit cu mingea lor. Gazdele o aveau pe a lor. Jules Rimet a găsit soluţia. O repriză s-a jucat cu o minge, cealaltă cu a doua minge. Aşa se face că la pauză cu mingea ei Argentina a condus cu 2 la 1, iar în repriza a doua, uruguaienii au marcat de 3 ori cu mingea lor şi au câştigat cu 4 la 2.

Cât despre România din 1930 şi drumul spre Uruguay, trebuie amintit că Regele Carol  al II-lea le-a garantat fotbaliştilor că vor fi reprimiţi la serviciul pe care îl aveau înainte de plecare la Mondial. Şi a avut grijă să-şi ţină cuvântul faţă de băieţi, mai ales că se trăia ca şi azi, în plină recesiune globală. Nucleul echipei era format din 3 jucători de la Juventus Bucureşti, Rudi Wetzer, Raffinski şi Emerich Vogl.
Primii doi, colegi de muncă cu ajutorul antrenorului Rădulescu, au ajuns la Rege, mare amator de fotbal, şi l-au rugat să semneze sub lotul de jucători. Aşa a fost posibil ca patronul de la Astra Română, să le dea imediat 3 luni de concediu cu plată. Antrenorul Costel Rădulescu a fost creierul acelei echipe.  Timpul s-a aşternut, iar astăzi se mai aminteşte de Constantin Rădulescu doar când se vorbeşte de arena lui CFR Cluj, însă aceasta este doar o coincidenţă de nume în plasa căreia am căzut eu însumi.

PS: Mulţumesc de corectură!

This entry was posted in Fotbal, Istorie, Uncategorized and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Cum a început totul

  1. victor_v says:

    Frumoasa “poveste”! Foarte romantice vremuri… asta da suflet pus in acest sport!

    • Cip says:

      Alte vremuri! Nici ei nu stiau cata amploare va lua acel fenomen. Dar sunt atat de multe povesti. Pacat ca se pierd multe din ele.

  2. ema says:

    putem face in continuare pariuri live sigure pe faptul pierderii de cei de la nationala;)

  3. acum fotbalul si ponturi fotbal
    e o industrie intreaga, nu c ape vremuri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *