Argumentul Ghana şi FRF. De ce nu se măsoară performanţa FRF în rezultatele naţionalelor Under-17 şi Under-20?

Oficialii FRF au nevoie urgentă de o delegaţie de lucru în Ghana, eventual însoţiţi şi de rude, după obicei: măcar aşa se poate profita de nepotismul caracteristic, deoarece se va păstra şocul şi în discuţiile de acasă, nu numai în cele de lucru. Fiindcă experienţa întâlnirii cu fotbalul ghanez este cu adevărat şocantă.

“Stelele Negre” au fost la o secundă şi câţiva centimetri de transversală ca să joace una din finale iar dincolo de ghinionul acelui minut 120, această performanţă n-are legătură cu hazardul. Nu ajungi din noroc în poziţia să baţi un penalty chiar înainte de fluierul final al unui sfert de finală. Aşa cum în 1994, nici România n-a ajuns din întâmplare la loviturile de departajare pentru semifinale, era vorba de împlinirea unei generaţii teribile.

Acum nişte date. Ghana este de două ori campioană mondială la FIFA Under-17 World Cup, în 1991 şi 1995 iar în 1993 şi 1997 au pierdut finala. La FIFA Under-20 World Cup, Ghana a câştigat trofeul în 2009 şi a pierdut finalele din 1993 şi 2001.

Spre comparaţie, România s-a clasat pe locul trei în 1981 la FIFA Under-20 World Cup, calificându-se neînvinsă dintr-o grupă cu Brazilia şi Italia, ca o premoniţie pentru deceniul ce va urma în fotbalul românesc. A fost singura participare românească la un campionat mondial de fotbal pentru juniori! La FIFA Under-17 România nu a obţinut nicio calificare în toată istoria fotbalului românesc!

Campionatele mondiale de fotbal pentru juniori se joacă în paralel odată la doi ani iar însumate, competiţiile U-17 şi U-20 au împreună 30 de ediţii bifate, faţă de cele 19 ediţii ale Cupei Mondiale, incluzând-o pe cea din Africa de Sud.

Orice scuză inventată de FRF pentru justificarea statisticii de mai sus va eşua lamentabil în faţa argumentului Ghana. FRF ar putea invoca “condiţiile materiale” sau sistemul de calificare dat de  preliminariile europene ale UEFA, aşadar vezi Doamne! concurenţa mai aprigă. Dincolo de faptul că, faţă de orice continent, Europa are cele mai multe echipe alocate din start în competiţiile de juniori, concurenţa fotbaliştilor  juniori din întreg continentul african este mult mai sălbatică şi are legătură directă cu lupta pentru supravieţuire.

În acest sens, recomand cu căldură un reportaj despre fotbalul din Ghana realizat în 2008 de ESPN. O poveste emoţionantă despre cum lipsa surselor de hrană îţi afectează direct antrenamentul echipei, ca antrenor de juniori. Despre cum se joacă fotbal desculţ sau în ghete cârpite cu scoci, fiindcă ghetele unui copil costă 12$, adică o mică avere pentru care părinţii se chinuie să economisească luni de zile. Despre prăpastia care se cască între cei puţini selectaţi pentru academia de fotbal şi sutele de copii lăsaţi în urmă.

Dacă nu veţi avea răbdare pentru text, merită dat scroll măcar printre imaginile articolului ESPN. Îl veţi cunoaşte pe Shadrak (centru poză) în vârstă de 9 ani, care îşi va juca 11 ore şansa de a fi selectat, rezistând în soarele de ecuator al partidei decisive, deşi mâncase doar pâine cu ceai ca mic dejun. Veţi afla povestea fericită a lui Oscar, cu patru ani mai mare, căruia fotbalul i-a oferit şansa nesperată a unei burse de studii în SUA. Sau veţi descoperi frământările unui tânăr scouter englez Andy Farrant (centru poză), aflat în postura ingrată de a se juca de-a Dumnezeu cu destinele unor copii ghanezi. Sau cum soarta unor sute de copii vizionaţi într-un interval de câteva ore poate fi hotărâtă de o pasă, o piruetă, o preluare; cum diferenţierea pe vârste se face umilitor şi medieval funcţie de greutate, în lipsă de alte repere de identitate. Apăsarea deciziei de selecţie poate fi cel mai limpede înţeleasă din ezitarea unui scouter ghanez (stânga poză) de a se pronunţa asupra unui nume de copil sau altul, ştiind că asta le va pecetlui întreagă viaţă, lor şi familiilor lor. Nu idealizez, există desigur şi acolo favoritisme ale antrenorilor africani de provincie, asta apropo de nepotismul românesc şi de semnele de întrebare (aici şi aici) despre selecţia juniorilor români de la lotul naţional.

Revenind aşadar la juniorii noştri cu o singură calificare FIFA în palmares, oare ce scuză mai poate scânci Federaţia Română de Fotbal în faţa rezultatelor juniorilor din Ghana? Zero puncte e ultimul rezultat din grupele preliminare ale turului de elită UEFA Under-19, România fiind învinsă pe linie de Grecia, Ungaria şi Portugalia, golevaraj 1-8!  Dar în sfârşit, la anu’ ne calificăm sigur,  fiindcă găzduim competiţia europeană.

PS: Ce face Hagi în plină recesiune economică globală, cu investiţia în academia sa de fotbal mi se pare o frumoasă nebunie financiară, la fel de incredibilă precum driblingurile şi golurile sale.

This entry was posted in Fotbal, Uncategorized and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Argumentul Ghana şi FRF. De ce nu se măsoară performanţa FRF în rezultatele naţionalelor Under-17 şi Under-20?

  1. Salut. Am intrat pe pagina ta si am vazut ca e foarte ingrijita si prezinta
    informatii importante. Da-mi voie sa propun si eu despre un magazin pe internet cu produse foarte ieftine:
    Aliexpress romana. Cred ca aiaflat deja de el.
    Bafta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *