Domenech înseamnă timpul trecut. Două meciuri, un punct. Puţin, foarte puţin pentru o vicecampioană mondială. Domenech declară că e abătut. Bagajele, cel puţin ale lui, erau însă făcute încă înainte de Mondial, Laurent Blanc fiind deja mutat la Clairfontaine. O ştie toată lumea, nici Răzvan Lucescu nu s-a mai obosit să bată drumul ca să spioneze această aşezare a Franţei.
Domenech e un actor. Se spune că ar fi jucat un rol într-un film, dar la montaj regizorul a renunţat la singura scenă în care apărea selecţionerul Franţei. Federaţiei din Hexagon nu i-a dat prin cap să taie scena în care Domenech joacă rolul de selecţioner la naţionala lor. Franţa s-a mai făcut de râs cu el la un turneu final, după ce în urmă cu 2 ani au luat un punct la Euro într-o grupă cu noi. Dealtfel până şi Piţurcă l-a citit pe Domenech pe care l-a şi ţinut în şah etern la Zurich.
Domenech e un actor care îşi duce personajul până la capăt. Raymond va pleca. Lasă în urmă un dezastru. După o generaţie a lui Zidane obişnuită cu finale, Domenech a reuşit două turnee finale de coşmar. Fără să treacă de grupe (puteţi pune X fără emoţii la Mexic – Uruguay), Domenech nu îşi cere nici măcar scuze. “Vom juca pentru onoare în ultimul meci” spune el. Cine îl mai ascultă însă? Pentru că jucătorii nu ştiu cum să scape mai repede de el.
Dar de ce scriu la timpul prezent? Şansele francezilor sunt pur matematice ca să mai audă vuvuzela. Vor mai auzi un timp “Vous, vous êtes là!“, până se vor plictisi de share/send şi update status. Fiindcă în prezent, Domenech e doar un personaj dintr-un viral de pe net.
